DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite. Vezi definitia »

BORÚRĂ s. f. compus al borului cu un metal. (< fr. borure) Vezi definitia »

BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă. Vezi definitia »

MĂCIUCHÍȚĂ, măciuchițe, s. f. (Rar) Măciucuță. – Din măciucă + suf. -iță. Vezi definitia »

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) Vezi definitia »