ștroáifă, ștroáife, s.f. (reg.) stănog (în grajd). Vezi definitia »

ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĩ. Vezi definitia »

IZOCLÍNĂ, izocline, s. f. Linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică. – Din fr. isocline. Vezi definitia »

KILOTÓNĂ s. f. unitate de măsură pentru masă, de 100⁰ de tone. (< fr. kilotonne) Vezi definitia »

GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară. Vezi definitia »