duláp (-puri), s. n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulăpaș, s. n. (scrin); dulăpar, s. m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb. Vezi definitia »

potcáp (potcápuri), s. n. – Un fel de pălărie cilindrică a preoților ortodocși. – Var. potcapiu, potcapoc, potcapic. Sl. podŭkapŭ (Chac, II, 281; Conev 84), var. prin intermediul rus. podkapok. – Der. potcapier, s. m. (producător și vînzător) de potcapuri). Vezi definitia »

GAP s. n. 1. (geogr.) străpungere de tipul cheilor a unui masiv muntos; trecătoare. 2. (inform.) zonă de pe o bandă magnetică, detectabilă electronic, care separă înregistrările de pe aceasta. (< engl. gap, prăpastie) Vezi definitia »

CAP bibi, bilă, biloi, bleg, bostan, calibard, cutiuță, devlă, diblă, fas, gamelă, ghidon, glob, gulie, mansardă, meclă, scufiță, tărtăcuță, țest. Vezi definitia »

a-și face de cap expr. 1. a acționa exagerat de voluntarist. 2. a face prostii. 3. a face pe nebunul. Vezi definitia »