șúflă (-le), s. f. – (Trans.) Linguroi. Germ. Schaufel, dial. Schufel (Candrea). Vezi definitia »

BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (Înv.) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo). Vezi definitia »

strigătură, strigături s. f. (intl.) sentință judecătorească. Vezi definitia »

GIRODÍNĂ, girodine, s. f. Giravion la care sustentația în aer este asigurată de un rotor plasat independent de elice. – Din fr. girodyne. Vezi definitia »

GELATÍNĂ s. f. 1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc. ◊ piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). (< fr. gélatine, it. gelatina) Vezi definitia »