BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; rău, ticălos. ♦ Neprielnic. Vreme blestemată. 2. (În superstiții) Care este obiectul unui blestem; afurisit. – V. blestema. Vezi definitia »

ÎNOTÁT, -Ă, înotați, -te, adj. v. ÎNOTA. – [DLRM] Vezi definitia »

ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona. Vezi definitia »

ciudat Vezi definitia »

a rămâne tripat expr. (tox.) a avea o fixație / o obsesie / o manie. Vezi definitia »