NOBILÍME s. f. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deține un titlu de noblețe. (< nobil + -ime) Vezi definitia »

CARADRIIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări limicole, alergătoare, cu ciocul și picioarele lungi. (< fr. charadriiformes) Vezi definitia »

DOÍME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime. Vezi definitia »

SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime. Vezi definitia »

HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl. Vezi definitia »