EPIFONÉM, epifoneme, s. n. Exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire. – Din fr. épiphonème. Vezi definitia »

DEM s.n. (Genet.) Cea mai mică formă de populație. [Pl. -me. / < fr., engl. dem < gr. demos – popor]. Vezi definitia »

BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin. Barem să nu ne facem de râs față de cei din târg (GALAN). [Var.: báremi, bárim adv.] – Bg., sb. barem. Vezi definitia »

EXTRÉM, -Ă adj. 1. Așezat, situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar în cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul și ultimul termen al unei proporții. ♦ Valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții; extremum. // s.f. 1. Margine; limită ultimă. ◊ A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă. 2. Cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -ă adj. / cf. fr. extrême, lat. extremus < exterus – din afară]. Vezi definitia »

AD HÓMINEM loc. adj. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său. (< lat. ad hominem, la om) Vezi definitia »