BORDÚRĂ (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar. Vezi definitia »

cadénță (cadénțe), s. f. – Mișcare ritmică și uniformă, ritm. Fr. cadence. – Der. cadența, vb., din fr. cadencer. Vezi definitia »

geană, gene s. f. atenție sporită; filaj. Vezi definitia »

BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevis – scurt, eloquentia – elocvență]. Vezi definitia »

CHEMOSFÉRĂ s. f. strat al atmosferei, între 40 și 80 de km, în care are loc disocierea (ziua) și recombinarea (noaptea) a moleculelor diferitelor gaze, sub influența radiațiilor ultraviolete. (< fr. chémosphère) Vezi definitia »