cuședeá vb. II refl. (numai la pers. 3 sg.) (înv.) a se cade, a se cuveni. Vezi definitia »

ZÉCELEA, ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Zece + le + a. Vezi definitia »

vindecarea prin ras Vezi definitia »

DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferință fizică. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părți ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferință fizică. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă. 2. Fig. A produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista. – Lat. dolere. Vezi definitia »

ÍSTEA pr. f. pl., adj. pr. f. pl. v. ista. [DOOM 2] Vezi definitia »