ciói (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin. Vezi definitia »

altoi¹, altoiuri s. n. proxenet Vezi definitia »

iepuroi, iepuroi s. m. (augm., înv.) elev de liceu (în Transilvania). Vezi definitia »

potârnichiói, potârnichiói, s.m. (reg.) bărbătușul potârnichii; potârnic, potârnicar, potârnichel. Vezi definitia »

pietroi, bolovan Vezi definitia »