ANTIMONÍT s. m. stibină. (< fr. antimonite) Vezi definitia »

GRANULOCÍT s. n. celulă care conține granulații în citoplasmă. (< fr. granulocyte) Vezi definitia »

TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit. Vezi definitia »

abțiguit, -ă, abțiguiți, -te adj. într-o ușoară stare de ebrietate Vezi definitia »

CALIT (‹ germ.) s. n. Material ceramic pe bază de silicați de magneziu, folosit ca izolant electric în radiotehnică. Vezi definitia »