PÚPĂZĂ, pupeze, s. f. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriț, cu ciocul lung și curbat și cu o creastă de pene mari, portocalii, în vârful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i cânta (cuiva) pupăza = a-i merge rău, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoană flecară. ♦ Femeie îmbrăcată sau fardată strident; p. ext. femeie de moravuri ușoare. 3. (Reg.) Colac (în formă de pasăre sau de cuib de pasăre). ◊ Expr. Colac peste pupăză sau pupăză peste colac, se spune când peste un necaz deja existent vine altul (și mai mare). – Cf. alb. pupëzë. Vezi definitia »

SONÁTĂ s. f. compoziție muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită de obicei din trei părți, fiecare cu o mișcare diferită. (< fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate) Vezi definitia »

zăpăitúră (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăitúrii; pl. zăpăitúri Vezi definitia »

strădănuiálă, strădănuiéli, s.f. (înv. și reg.) strădanie, caznă, chin, efort, muncă, osteneală, trudă, zbatere. Vezi definitia »

păpăláșcă s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut frământat cu apă, folosit ca material de construcție la casele țărănești; noroi. Vezi definitia »