AUGIAS (în mitologia greacă), rele al Elidei. Grajdurile sale uriașe, neîngrijite timp de 30 ani, au fost curățate de Herakles într-o singură zi, prin abaterea rîului Alfios asupra lor. Vezi definitia »

SAS s.n. (Tehn.) Parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< fr. sas]. Vezi definitia »

ALCARÁZAS s.n. (Rar) Vas poros de pământ în care se produce răcirea lichidului pe care îl conține, datorită evaporării prin pereții lui. [Pl. -suri. / < fr. alcarazas, sp. alcarraza, cf. ar. al-karaz]. Vezi definitia »

EPISPADÍAS s. n. malformație congenitală constând din deschiderea uretrei pe fața dorsală a penisului. (< fr. épispadias) Vezi definitia »

sas (sáși), s. m. – Saxon din Transilvania. Sl. sasŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 327), din v. germ. sahso › germ. Sachse, cf. pol., ceh. sas, mag. szász (Gáldi, Dict., 96). – Der. săsoiacă (var. sască), s. f. (saxonă); săsesc, adj. (saxon); săsește, adv. (în dialectul sașilor); săsime, s. f. (comunitate de saxoni); sasău (var. saschiu, sasîu), s. m. (Trans., cununiță, Vinca minor), din mag. szászfu „floarea sasului” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VI, 274), a cărui relație cu sb. sasa „anemonă”pare indoielnică (Cihac, II, 327). Vezi definitia »