obiectá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiecteáză Vezi definitia »

FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter]. Vezi definitia »

ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, o anumită calificare (în trecut, calitatea de docent). – Germ. habilitieren (lat. lit. habilitare). Vezi definitia »

AUTODOTÁ vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă]. Vezi definitia »

reprezinta 80 din celulele epidermului (medicina) Vezi definitia »