ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan. Vezi definitia »

răbufní (răbufnésc, răbufnít), vb. – A răsuna, a bubui. Din bufni, v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re- este pref. neologic (cuvîntul nu are uz popular), alterat ca în rebegi › răbegi. Apropierea de răsbufni „a bufni tare” (Candrea) nu prezintă interes, căci răsbufni nu are viață proprie și se folosește numai ca repetiție și intensificare a lui bufni. – Der. răbufneală, s. f. (bubuială); răbufnit (var. răbufnet), s. n. (bubuit). Vezi definitia »

cuțupení, cuțupenésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti, a face sforțări, a se forța, a se coțopăni, a se coțobăni. Vezi definitia »

târhăní, vb. IV (reg.) a uza. Vezi definitia »

oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s. f. (efort). Vezi definitia »