AKÁN subst. 1. S. n. Limbă aparținătoare familiei kwa, vorbită în S Ghanei și SE Coastei de Fildeș. 2. S. m. Membru al populației vorbitoare a limbii akan (1) (ca ashanti). (cf. engl. akan) [MW] Vezi definitia »

AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. s.n. Jurasicul mediu caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. 2. adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien. Vezi definitia »

pufán, pufáni, s.m. (reg.) iepure. Vezi definitia »

SUMERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Sumer. ◊ (s.f.) limbă vorbită la sud de Babilon, cu caractere cuneiforme. (< fr. sumérien) Vezi definitia »

NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr. norvégien) Vezi definitia »