SINCLINÓRIU, sinclinorii, s. n. (Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din fr. synclinorium. Vezi definitia »

EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice]. Vezi definitia »

LAWRÉNȚIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. -țiu. / < fr. lawrencium, cf. E. O. Lawrence – inventatorul ciclotronului]. Vezi definitia »

VESTÍGIU s. n. urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. (< fr. vestige, lat. vestigium) Vezi definitia »

IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. -priu. / < lat. improprius, cf. fr. impropre]. Vezi definitia »