hăpăluí, pers. 3 sg. hăpăluiéște, vb. IV (reg.; despre meliță) a lătra (ca și câinii). Vezi definitia »

INTUÍ vb. IV. tr. A înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiție]. Vezi definitia »

scârbeluí, scârbeluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se întrista, a se supăra. 2. a se scârbi, a se dezgusta. Vezi definitia »

PUFUÍ vb. IV. v. pufăi. Vezi definitia »

GURGÚI, gurguie, s. n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului¹. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. gurgulio „beregată”. Vezi definitia »