HIDARTRÓZĂ s. f. acumulare de lichide seroase într-o articulație. (< fr. hydarthrose) Vezi definitia »

FÍSTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adâncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule]. Vezi definitia »

LĂPTÚCĂ, lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca. Vezi definitia »

MACROSPOROFÍLĂ s.f. Frunză pe care se dezvoltă macrosporangii. [< fr. macrosporophylle, cf. fr. macrospore, gr. phyllon – frunză]. Vezi definitia »

pârceálă¹, pârcéli, s.f. (reg.) 1. perioadă de împerechere la capre; pârcit. 2. miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada împerecherii; sudoare de țap. Vezi definitia »