BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec. Vezi definitia »

zdreí, zdreiésc, vb. IV (reg.) a juli, a zdrobi. Vezi definitia »

DEI-/DEO- elem. „zeu, zeitate”. (fr. déi-, déo-, cf. lat. deus) Vezi definitia »

cușeí (-iésc, -ít), vb. – A ciuguli, a mînca pe apucate. Rut. kušati (DAR). În Bucov. Vezi definitia »

rândéi, rândéie, s.n. (reg.) ladă mare cu speteze pentru veșminte. Vezi definitia »