MAIMUȚÁR, maimuțari, s. m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuța prin bâlciuri; p. ext. om caraghios. – Din maimuță + suf. -ar. Vezi definitia »

COMISÁR s. m. 1. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic. 3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar) Vezi definitia »

COMISÁR, comisari, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar. Vezi definitia »

BEJĂNÁR s. m. v. băjenar. Vezi definitia »

STÂLPÁR, stâlpari, s. m. Veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie. – Stâlp + suf. -ar. Vezi definitia »