PARTICULÁR, -Ă I. adj. 1. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ în ~ = în mod deosebit, în special. ◊ care constituie proprietatea individuală a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. II. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general. III. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular) Vezi definitia »

SUPERANGULÁR, -Ă adj. (Fot.; despre obiective] Care are un unghi de deschidere mai mare decât un obiectiv normal; superunghiular. [Cf. fr. superangulaire]. Vezi definitia »

RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. – Rac + suf. -ar. Vezi definitia »

SULIȚÁR, sulițari, s. m. Sulițaș. – Suliță + suf. -ar. Vezi definitia »

PENDULÁR, -Ă adj. care are o mișcare ca un pendul; oscilant. (< fr. pendulaire) Vezi definitia »