ALÁRMĂ s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ◊ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. (< fr. alarme) Vezi definitia »

nevăstoáică s.f. (reg.) nevăstuică, femelă. Vezi definitia »

ACETILÚRĂ s. f. derivat al acetilenei cu un metal. (< fr. acétylure) Vezi definitia »

vreávă s. f. – Strigăt. Bg. vrĕva (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. vrevi, vb. (a țipa), înv. Vezi definitia »

EȘÁRPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe) Vezi definitia »