Definita cuvantului cocoșel
cocoșel, cocoșei s. m. (dim.) 1. v. coco1. 2. monedă de cinci lei (în perioada interbelică). 3. monedă de aur emisă în Franța în secolul al XIX-lea.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu cocoșel
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. Vezi definitia »
INÉL, inele, s. n. 1. Cerc mic de metal (prețios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ◊ Inel de logodnă = verighetă. ◊ Expr. Tras (ca) prin(tr-un) inel = cu talia subțire; zvelt. ◊ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură planeta Saturn. 2. Obiect în formă de cerc, având diverse întrebuințări practice; verigă, belciug. ♦ (La pl.) Aparat de gimnastică format din două cercuri atârnate fiecare de câte o frânghie la o anumită distanță de pământ și la care gimnastul execută exerciții ținându-se de ele; p. ext. probă sportivă care se execută la acest aparat. 3. Arteră de circulație, cu traseu circular sau poligonal, care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate. 4. (La pl.) Zone inelare concentrice care se observă într-o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime. ♦ Striuri concentrice pe solzii, operculele și alte formații osoase ale peștilor, care permit evaluarea vârstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi. – Lat. anellus. Vezi definitia »
varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle Vezi definitia »
FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. Vezi definitia »
CELĂRÉL, celărele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui celar.Celar + suf. -el. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z