hăpălíg, hăpălíge, s.n. (reg.) par de lemn pentru fasole agățătoare. Vezi definitia »

străfíg, străfíguri, s.n. (reg.) 1. strănut. 2. astm (la cai). Vezi definitia »

PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. Vezi definitia »

ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Vezi definitia »

hantaríg, hantaríge, s.n. (reg., înv.) cumpăna fântânii. Vezi definitia »