BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Urcior cu gura strâmtă și cu dop. – Et. nec. Cf. bărdac. Vezi definitia »

pârpălác¹ interj., s.m. (reg.) 1. onomatopee care redă strigătul prepeliței. 2. prepeliță, pitpalac. 3. potârniche. 4. (s.m.) liliac. Vezi definitia »

BRAC², bracuri, s. n. (Reg.) Rest, rămășiță; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; p. ext. neîntrebuințat. Cal de brac. – Rus brak. Vezi definitia »

tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv. Vezi definitia »

tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122). Vezi definitia »