SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit¹. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »

CLOTOÍDĂ s.f. (Mat.) Curbă plană, a cărei curbură într-un punct este proporțională cu lungimea arcului cuprins între alt punct fix al curbei și cel considerat. [Pron. -to-i-. / < germ. Klothoide, cf. Clotho – nume de asteroid, eidos – formă]. Vezi definitia »

FUCOXANTÍNĂ s.f. Pigment de culoare brună, care se găsește în unele alge. [< fr. fucoxanthine, cf. lat. fucus – gen de algă, gr. xhanthos – galben]. Vezi definitia »

TRICHINELÓZĂ s. f. trichinoză. (< fr. trichinellose) Vezi definitia »