iortomán, iortománi, s.m. (înv.; despre haiduci) voinic, viteaz. Vezi definitia »

UMBRIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Umbria. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de triburile umbrienilor din Italia centrală. II. s. n. dialect italian vorbit în Umbria. (< fr. ombrien) Vezi definitia »

BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic cu spatele cafeniu sau verde și burta albă, care trăiește în apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-iș-] – Din boiște + suf. -ean. Vezi definitia »

GAOLEÁN, gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor, asemănătoare cu porumbul, cu semințe bogate în proteine și grăsimi (Sorghum chinense). [Pr.: ga-o-le-] – Din rus. gaolean, fr. gaolian. Vezi definitia »

istucán, istucáni, s.m. (înv.) chip cioplit, statuie, idol. Vezi definitia »