OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie. Vezi definitia »

DIAFOTÍE s. f. (Tel.) Influență perturbatoare între semnalele de imagine corespunzătoare unor canale diferite de transmisie. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphotie. Vezi definitia »

ORTORADIOGRAFÍE, ortoradiografii, s. f. (Fiz.) Ortoradioscopie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. orthoradiographie. Vezi definitia »

GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie) Vezi definitia »

ENTEROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie la piele a unei anse intestinale. [Gen. -iei. / < fr. entérostomie, cf. gr. enteron – intestin, stoma – deschidere]. Vezi definitia »