BANDIÉRĂ s. f. pavilion al unei corăbii. (< it. bandiera) Vezi definitia »

MARTENSÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent al oțelului. [< fr. martensite]. Vezi definitia »

RATIÉRĂ, ratiere, s. f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ratière. Vezi definitia »

PROTOCLORÚRĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu clorul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de clor. [< fr. protochlorure]. Vezi definitia »

văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli Vezi definitia »