țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic). Vezi definitia »

RULÁDĂ s.f. 1. Prăjitură de forma unui sul, umplut cu dulceață, cu cremă etc. 2. (Muz.) Ornament de coloratură constând în cântarea mai multor note pe una și aceeași silabă. [< fr. roulade]. Vezi definitia »

CÁJĂ s. f. ~ de laminor = cilindri de lucru și de sprijin ai unui laminor. (< fr. cage) Vezi definitia »

COCẤRLĂ, cocârle, s. f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă-roșcată, cu gust și cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius). – Et. nec. Vezi definitia »

MITRALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulei mitrale a inimii. [< fr. mitralite]. Vezi definitia »