gázdă (gázde), s. f. – 1. Stăpîn, proprietar. – 2. (Trans., rar) Femeie, nevastă. – 3. Hangiu. – 4. Amfitrion. – 5. Găzduire. Mag. gazda (DAR; Gáldi, Dict., 90). – Der. găzdac, s. m. (Trans., bogătan, om înstărit), din mag. gazdag; găzdaș, s. m. (înv., persoană care caută găzduire pentru alții); găzdășag, s. m. (Trans., bunăstare, bogăție), din mag. gazdagság; găzdășie, s. f. (Trans., bunăstare); găzdoaie, s. f. (Trans., stăpîna casei); găzdoi, s. m. (Trans., stăpînul casei); găzdui, vb. (a da găzduire); cf. sb., cr., ceh., rut. gazdovati, de asemenea din mag.; găzdălui, vb. (a găzdui), sec. XVII, înv.; găzduitor, s. m. (gazdă). Vezi definitia »

MELIOIDÓZĂ s. f. infecție septicemică, asemănătoare morvei, în Extremul Orient și Madagascar, transmisă de rozătoare și oi. (< fr. mélioïdose) Vezi definitia »

CONTINGÉNȚĂ s.f. Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [Cf. it. contingenza, fr. contingence]. Vezi definitia »

jghebătúră s.f. (reg.) îndoitură, ciubuc. Vezi definitia »

ÎMPĂRĂTÍȚĂ, împărătițe, s. f. (Pop.) Împărăteasă (tânără). ♦ Fată de împărat. – Împărat + suf. -iță. Vezi definitia »