ostói s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire. Vezi definitia »

cimpói (cimpoáie), s. n. – 1. Stomac al rumegătoarelor. – 2. Burduf, foale. – 3. Foale. 4. Instrument muzical popular alcătuit dintr-un burduf. – Var. cimpoaie, s. f. Lat. *centĭpollium „stomac al rumegătoarelor”, în locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., III, 594; Pușcariu, Dacor., III, 667; DAR). Mai puțin probabilă este der. din lat. symphonia (Spitzer, Dacor., IV, 649) sau din it. zampogna (Diez, Gramm., I, 446). Der. din mag. csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puțin probabilă decît, dimpotrivă, originea rom. a mag. (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11). – Der. cimpoier, s. m. (persoană care cîntă la cimpoi); cimpoiaș, s. m. (cimpoier). Vezi definitia »

ZGÂMBOͲ, zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec. Vezi definitia »

frontavói, frontavói, s.m. (înv.) ofițer înaintat în grad pe front, fără școală militară. Vezi definitia »

gói (-i), s. m. – Necredincios, din punctul de vedere al evreilor. Ebr. goj „popor păgîn”, cf. it. goi (Battisti, III, 1839). Vezi definitia »