STRUG, strugi, s. m. (Reg.) Tulpină târâtoare; rug. Vezi definitia »

-FÚG elem. „care alungă, respinge”. (< fr. -fuge, cf. lat. fugus) Vezi definitia »

RĂSFÚG s. m. 1. (Și în sintagma răsfug alb) Boală contagioasă a oilor și a caprelor, care se manifestă prin încetarea secreției lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rămurele subțiri, verzi și aproape lipite de frunze și cu flori galbene, întrebuințată în medicina populară ca medicament împotriva răsfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec. Vezi definitia »

INSECTIFÚG, -Ă adj., s. n. (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare. (< fr. insectifuge) Vezi definitia »

FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. Vezi definitia »