TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură. Vezi definitia »

PARTÍTĂ s. f. (muz.) veche denumire desemnând o piesă pentru clavecin, o suită de dansuri, o serie de variațiuni etc. (< it. partita) Vezi definitia »

AMIGDALÍTĂ s. f. Boală manifestată prin inflamarea amigdalelor. – Fr. amygdalite. Vezi definitia »

POMIÉRĂ s. f. (rar) fructieră. (< fr. pommière) Vezi definitia »

OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure. Vezi definitia »