VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken) Vezi definitia »

CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. – Din tc. kaymak. Vezi definitia »

cioflác, ciofláci, s.m. (reg.) copil alintat. Vezi definitia »

mutfác, mutfácuri, s.n. (înv.) bucurie a sultanului sau a unui pașă; provizii de miere, ceară, unt, pentru serai. Vezi definitia »

hac⁴, hácuri, s.n. (reg.) chip, putință, modru; asemănare, pereche. Vezi definitia »