cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic). Vezi definitia »

nășíță, nășíțe, s.f. (reg.) nășică. Vezi definitia »

prasadeálă s.f. (reg.) dezinterie. Vezi definitia »

MUCOPOLIZAHARÍDĂ, mucopolizaliaride, s. f. Substanță alcătuită din polizaharide și proteine, care se găsește în organismul animalelor, ca parte constitutivă a cartilajelor. – Din fr. mucopolysaccharide. Vezi definitia »

spínță, spínțe, s.f. (înv.) contribuție pe care o plăteau turcilor locuitorii Țărilor Române. Vezi definitia »