ligótă s.f. (înv.) privilegiu. Vezi definitia »

AMERICA LATINĂ, denumire generică a țărilor care ocupă America de Sud și America Centrală istmică și insulară (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul că în aceste țări predomină limbile de origine romanică. Pe terit. A.L. sînt 33 de state și cîteva teritorii dependente, însumînd o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). În 18 țări, limba oficială este spaniola, în 12 engleza, iar în celelalte se vorbește portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) și olandeza (Surinam). 10 la sută din populația A.L. vorbește limbile amerindiene. Vezi definitia »

LAMÍNĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina]. Vezi definitia »

MUSLÍNĂ s.f. v. muselină. Vezi definitia »

PAIÁȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze) Vezi definitia »