CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône]. Vezi definitia »

BRION [briõ], Marcel (1895-1984), scriitor francez. Povestiri fantastice, eseuri despre artă, romane („Giotto”, „Germania romantică”, „Alge”). Vezi definitia »

BIATLÓN s.n. Complex sportiv de două probe; (spec.) probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și tragerea cu arma la țintă. [Pl. -onuri, -oane. / < rus. biatlon, cf. lat. bis – doi, gr. athlon – luptă]. Vezi definitia »

SINCRÓN, -Ă, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evoluție sincronică. ◊ Cameră sincronă = dispozitiv special folosit în cinematografie, în televiziune, pentru înregistrarea simultană a sunetului și a imaginii. Mașină sincronă = mașină electrică de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a cărei turație de regim este constantă și proporțională cu frecvența tensiunii la borne. – Din fr. synchrone. Vezi definitia »

CANIÓN s. n. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon) Vezi definitia »