CĂLINESCIÁN, -Ă, călinescieni, -e, adj. De Călinescu, al lui Călinescu; în maniera lui Călinescu. [Pr.: -ci-an] – Călinescu (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

tarlatán s. n. – Muselină de bumbac. Fr. tarlatane, cf. rus. tarlatan (Sanzewitsch 210). Vezi definitia »

GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) Vezi definitia »

OBSIDIÁN s.n. Rocă vulcanică de culoare roșiatică sau negricioasă, asemănătoare la aspect cu sticla topită. [Pron. -di-an. / < fr. obsidienne]. Vezi definitia »

nezdrăván (= năzdrăvan) s. m. (pl. nezdrăvani), s. f. (nezdrăvană, nezdrăvane), adj. Vezi definitia »