coperí (-r, -ít), vb. – 1. A acoperi. – 2. A ascunde, a trece sub tăcere. – 3. A garanta, a-și asuma responsabilitatea. – 4. (Refl.) A se acoperi, a-și pune pălăria. – Var. acoperi. – Mr. (a)coapir, megl. cupirés, istr. coper(esc)u. Lat. coŏpĕrῑre (Pușcariu 395; Candrea-Dens., 307 și 309; REW 2205; DAR); cf. vegl. koprer, it. coprire, prov., cat. cobrir, fr. couvrir, sp., port. cubrir. Var. acoperi, cu a- protetic, are o circulație cel puțin asemănătoare. – Der. (a)coperire, s. f. (acțiunea de a acoperi; garanție, cauțiune); (a)coperiș, s. n. (partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire); (a)coperitoare, s. f. (capac); (a)coperitor, s. m. (persoană care acoperă, care ține ascuns); (a)coperămînt, s. n. (acoperiș), mr. acupirămintu, megl. cupirimint, este fără îndoială un reprezentant direct al lat. coŏpĕrῑmentum (Diez, Gramm., I, 11; Pușcariu 396; Candrea-Dens., 388; REW 2204; Byhan 46; DAR); cf. it. coprimento, cat. cobriment. Vezi definitia »

găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual. Vezi definitia »

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. Vezi definitia »

șleperí, șleperésc, vb. IV (reg.) a practica misitia, samsarlâcul. Vezi definitia »

ARBOR(I)- elem. „arbore”. (< fr. arbor/i/-, cf. lat. arbor) Vezi definitia »