CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure. Vezi definitia »

CÁUZĂ s.f. 1. Ceea ce determină, provoacă apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă în anumite condiții apariția altui fenomen. 2. Problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută. ◊ În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, rațiune. 3. (Jur.) Pricină, proces. ◊ A avea câștig de cauză = a câștiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause]. Vezi definitia »

EPITÉCĂ s. f. partea superioară, mai mare, a unei valve. (< fr. épithèque) Vezi definitia »

CONSTÁNȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia]. Vezi definitia »

PROTODERMĂ s. f. strat celular extrem al meristemului primar din regiunea apicală a organelor radiculare, care dă naștere epidermei. (< fr. protoderme, lat. protoderma) Vezi definitia »