SUBMEDIÓCRU, -Ă adj. de calitate inferioară, îndoielnică. ◊ (despre manifestări ale oamenilor) care denotă lipsă de calități. (după fr. sous-médiocre) Vezi definitia »

OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre) Vezi definitia »

TERMOBAROMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii și presiunii. [< fr. thermo-baromètre]. Vezi definitia »

SÁCRU s.n. v. sacrum. Vezi definitia »

măéstru (-eástră), adj. – 1. (Înv.) Înțelept, cult, învățat. – 2. Încîntat, vrăjit, uimitor. – Var. măiestru. Lat. magĭster (Pușcariu 1016; Candrea-Dens., 1043; REW 5229; Tiktin), poate prin intermediul unei forme vulgare *maistrum (Candrea, Éléments, 35; Candrea; cf. it., sp. maestro, port., v. fr. maestre, fr. maître, port. mestre). Istoria cuvîntului nu este clară. E dublet al lui maestru, s. m., din it. maestro; al lui maistor (var. maistur), s. m. (meseriaș, meșteșugar), din ngr. μαῖστορας, cf. sb., bg. majstor (megl. majstur), mr. ma(i)stur; al lui meșter și al lui magistru, s. m. (profesor), din lat. magister. Der. măiastră, s. f. (zînă); siastră, s. f. (zînă) a cărei der. nu este clară (după Drăganu, Dacor., IV, 1080, din lat. sagus, cf. împotrivă REW 5229); măestreț, adj. (înv., viclean, șiret, prefăcut); măestri, vb. (a executa artistic); măestrie, s. f. (înv., înțelepciune, știință; artă, tehnică; iscusință; mașină, mecanism, invenție); nemăestrit, adj. (natural); magistral,, adj., din fr. Vezi definitia »