ABIÁ adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte puțin, aproape de loc. Abia adia vântul (SADOVEANU). 3. De foarte puțină vreme; tocmai. ♦ De îndată ce; numai ce. Abia zice și deodată Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... îl izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel puțin; măcar, barem. Hai și tu... de-abia te-i mai încălzi mergând (CREANGĂ). – Lat. ad-vix. Vezi definitia »

TÍBIA s.f. (Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron. -bi-a. / < fr., lat. tibia]. Vezi definitia »

ASFIXIÁ vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier]. Vezi definitia »

CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier. Vezi definitia »

INTERLINIÁ vb. I. tr. (Poligr.) A despărți prin interlinii. [< fr. interligner, după linia]. Vezi definitia »