CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză. Vezi definitia »

SPUZÍ, spuzesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) umple de bubulițe; p. gener. a (se) acoperi, a (se) umple de... 2. Intranz. Fig. A se produce, a se ivi, a apărea în număr mare. – Din spuză. Vezi definitia »

ECLEZI- Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „biserică”. [Var. eclesi-. / < gr. ekklesia]. Vezi definitia »

obrăzí, obrăzésc, vb. IV (înv.) a se face de ocară; a certa, a ocărî; a se supăra. Vezi definitia »

tâlcozí, tâlcozésc, vb. IV (reg.) a se înțelege. Vezi definitia »