curătúră¹ s.f. sg. (reg.) 1. curățire, curățitură. 2. loc curat (fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpătură. 5. rămășițele din ciur după cernerea grâului; codină. 6. boabe (de grâu sau porumb). Vezi definitia »

doctrină ce se opune interferenței guvernamentale în procesele economice, care sunt reduse la minimul necesar menținerii păcii și drepturilor de proprietate. Vezi definitia »

RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [Pr.: -gâ-ia-. – Var.: râzgâială s. f.] – Răzgâia + suf. -eală. Vezi definitia »

PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. Vezi definitia »

glúmă s.f. Bractee membranoasă la baza spicului de graminee. (< fr. glume, lat. Gluma) Vezi definitia »