SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis. Vezi definitia »

CITOCINÉZĂ, citocineze, s. f. (Biol.) Diviziune a unei celule care urmează după diviziunea nucleului. – Din fr. cytokinèse. Vezi definitia »

ÓVĂ s. f. motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou, la cornișe și capiteluri, la mobilier sculptat și giuvaiere. (< fr. ove) Vezi definitia »

SCENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică]. Vezi definitia »

ANASTILÓZĂ s. f. reconstituire a unui obiect distrus parțial, a unui relict. (< fr. anastylose) Vezi definitia »