TÂLPÁC, -Ă, tâlpaci, -e, adj. (Despre pământ) Greu de lucrat, argilos, mlăștinos. Vezi definitia »

poleác (poléci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m. – Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah. Vezi definitia »

ZLAMÁC s.m. Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). Vezi definitia »

FLIC-FLAC s. n. (gimn.) săritură rapidă prin răsturnare înainte sau înapoi. (< fr., engl. flic-flac) Vezi definitia »

MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak. Vezi definitia »