FLEBARTERÍTĂ s. f. flebită complicată cu tulburări circulatorii în teritoriul arterei învecinate. (< fr. phlébartérite) Vezi definitia »

CULÁTĂ s.f. Partea dinapoi a țevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta]. Vezi definitia »

SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”. Vezi definitia »

șoáldină, șoáldine, s.f. (reg.) 1. (mai ales în forma: șoldină) durere acută de șolduri; șoldarită, șoldorariță; sciatică, reumatism. 2. numele unor plante erbacee folosite în medicină; cu flori galbene-aurii dispuse în inflorescență; iarbă de șoaldină; șerpariță, serpință. Vezi definitia »

CITADÉLĂ s.f. 1. Fortăreață medievală care domina un oraș. 2. (Fig.) Bastion, focar, centru. [< it. citadella – cetățuie]. Vezi definitia »