ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare. Vezi definitia »

REIMPRIMÁ vb. I. tr. A imprima din nou; a retipări. [Pron. re-im-, p.i. reimprím. / cf. fr. réimprimer]. Vezi definitia »

CLOROFORMÁ vb. I. tr. (Rar) A cloroformiza. [< fr. chloroformer]. Vezi definitia »

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer. Vezi definitia »

ma simt flatata Vezi definitia »